Infuzie de gânduri

E doliu-n suflet, E iarnă afară, Al meu răsuflet Miroase a țigară. -A mea mândrie, Tu chiar ai plecat? -A mea rapsodie, Tu chiar m-ai lăsat? Trecător este timpul, Și nu m-am gândit Că-s al vieții discipol De către tine rănit. Destrămat am rămas Într-un negru univers Nu ești un vrăjmaș, Ești cel mai bun vers. Și e iarnă-n suflet, Și e doliu afară, Totul e în violet Și-n fum de țigară.

Tu miroși a iubire, Eu încep iar să zbor, Tu mi-ai zis că ești bine, Tu mi-ai zis că ții dor. Tu sufli dragoste-n mine, Mă scufunzi în amor,  Tu mi-ai zis că ești bine, Tu mi-ai zis că ții dor. Tu ai gânduri divine, Ești un om izbitor, Tu mi-ai zis că ești bine, Tu mi-ai zis că ții dor. Tu îmi spui prea puține, Nu te am în vizor, Tu mi-ai zis că ești bine, Tu mi-ai zis că ții dor. Tu mă vrei lângă tine, Dar renunți prea ușor, Tu mi-ai zis că nu-i bine, Tu mă lași iar să mor...

Rece, vesel, puțin turmentat Pe tine văzut-am lângă pat. Încet, nebunatic și fragmentat În ai tăi negri ochi m-am uitat. Macabru, lung și dezorientat Mireasma ta dulce am inspirat. Rapid, nebunatic, înflăcărat Corpul tău neted l-am atacat. Treaz, speriat și nevinovat Al tău trup inert l-am lăsat. Trist, singuratic, argumentat Din brațele tale eu am plecat...

Tineri, naivi... Noi ne-am pornit Cu capul în ceață Spre infinit... Tineri, săraci... Noi am murit Cu dragostea-n dinți Spre infinit...