Insomnii

Cu sufletul plin,
Cu stomacul gol
Încet eu deschid
Al meu telefon.

Pe tine te văd

La ore târzii
Cum moarte inspiri
Și ai insomnii.

La poze-ți răspund,
Căci chiar tu nu știi...
Pe brațul meu slab
Te vreau să suspini...

Idee n-am cum,
În ce manieră,
Ce astru a vrut
Să te am... prizonieră?

Poate că tu–
Dulce fetiță,
Mai mult ești decât–
O insta-ființă...

Sper că cândva,
Departe de faimă,
De lux, de comori,
Într-o veșnică taină,
Cu sufletul gol,
Cu puțin alcool
Împreună vom fi.

Și... ne vom iubi?